Navigam si eu printre paginile de interent, ca sa dau peste blogul lui Tudor Chirila. Omu' asta iara e pus pe treaba, de data asta reia proiectul „Chirila in licee” prin care incearca sa indrume elevii in cariera. Ce poate fi mai fain decat sa ai un job in care faci ce te pasioneaza si ai pe cineva care sa te plateasca pentru asta?
Acest proiect s-a desfasurat deja in cinci dintre liceele din Bucuresti; si astfel s-a putut realiza un studiul psihologic bazat pe chestionarele completate de elevii participanti la program.
In urma, cititrii rezultatelor studiilor, am simtit datoria de a comenta, lasand urmatorul mesaj pe site:
lumea viseaza, viseaza viseaza...si foarte bine, ca face asta. E primul pas spre o alta realitate.
Tudor, ai observat ca statisticile arata cum majoritatea vor sa daruiasca dragoste, fericire, pace, liniste sufleteasca; da, e foarte nobil din partea lor, dar sunt lucruri mai putin concrete. Eu cred ca aici ar trebui putin intervenit, incat sa isi stabileasca exact ceea ce vor sa faca pentru lume pana la o data fixa, ca in final sa isi poata evalua rezultatele. E mai greu sa iti dai seama cata dragoste ai oferit intr-o luna. Sa luam cazul lui Tudor Jr. care vrea sa devina artist (actor si cantaret). Pentru asta el va trebui sa sustina concerte, sa citeasca, sa posteze pe blog macar de 3 ori pe saptamana, sa mearga sa sustina un proiect de responsabilitate sociala, etc. Bine, normal fiecare elev isi are propriile vise, el va sti ce trebuie sa faca ca sa ajunga acolo. E bine sa fi mai concret.
nu am inteles de ce Japoina si cultura ei e asa de vanata de tineri; poate imi explica cineva.
o zi faina.
Dupa ce ti-ai vizualiat visul in amanunt, specificand cat mai multe detalii, e timpul sa te apuci de treaba. Partea, care si pentru mine constituie o provocare, este de a nu ceda ispitelor si de a ma abate de la drum. O rugaciune si credinta ca Dumnezeu lucreaza prin tine ajuta sa treci peste aceste ispite.
E primul post care sustine o campanie. Sunt mandru de el. Sper ca aceste actiuni sa isi atinga obiectivele, iar generatiile ce vin sa fie mai implinite personal si profesional.
Cum, nu sti cine e Romeo?
"Esti un scriitor inascut? Ai fost pus pe Pamant sa fi un pictor, un om de stiinta, un apostol al pacii? In final, raspunsul la aceasta intrebare se poate afla doar prin actiune.
Fa-o sau nu o face.
Te-ar putea ajuta daca te gandesti despre asta in felul urmator. Daca ai fost menit sa vindeci cancerul sau sa scri o simfonie sau sa spargi fuziunea la rece si nu o faci, nu numa ca te vatamezi pe tine, chiar te distrugi. Iti ranesti copiii. Ma ranesti pe mine. Ranesti planeta.
Aduci rusine ingerilor care vegheaza asupra ta si ii faci necaz Celui Prea Puternic, care te-a creat si numai pe tine cu darurile tale unice, pentru misiunea sufletului de a impinge rasa umana cu un milimetru mai in fata pe calea de intoarcere catre Dumnezeu.
Munca creativa nu e un act egoist sau o licitatie pentru atentie din partea actorului. E un cadou pentru lume si pentru fiecare fiinta de pe ea. Nu ne pacali cu contributia ta.
Ofera-ne ceea ce ai".
E adevarat ca cuvintele ne influenteaza comportamentul; fiindca fiecare cuvant este incarcat cu un anumit grad de prezenta. Cand mintea detine controlul, cuvintele nu sunt incarcate cu prezenta; cand esti prezent cuvintele sunt vii.
Eu sunt, si asta nu are nimica de a face cu cuvintele, cu ceva ce poate fi scris pe foaie oferindu-i un sens. Eu sunt, si de aceea trebuie sa fiu atent, sa fiu observatorul propiei mele minti si deasemenea sa imi locuiesc corpul; fara a eticheta senzatiile pe care le simt. Daca etichetezi ii dai materie prima mintii, si intri intr-un ciclu de gandire. Esti mai mult decat o forma; sau un cuvant.
Esti.
