Uite o poza realizata de Sally Mann in 1991. E ceea ce am vrut sa spun astazi; cand venind acasa de la biserica am fost abordat de doua doamne ce stateau, intr-o statie de autobuz, de ploaie. Nu ma prea interesa cartea. Da, mi se oferea ceva de citit. Am incercat sa scap, invocand sesiunea. "Sunt in sesiune, nu am timp sa citesc asa ceva". Ce vrajeala de doi lei. Nu am timp pentru 10 pagini de revista .... dar in final mi-am zis, ce am de pierdut daca le ascult pentru cateva minute. Mi-au spus: "Uite, sa citesti despre o lume fara razboi." titlu mare de revista (si avea mai mult de 10 pagini). Raspunsul meu automat; fara ezitare, a fost: "nu exista asa ceva. razboiul e parte din natura noastra". Am luat cartea, am zis un multumesc si un saru'mana si am plicat...... si acuma acasa, stau si ma gandesc, e nevoie de asa ceva? o lume fara conflict, razboi? .... clar ca nu ma refer la bombe atomice, sau la Counter Strike cu arme reale in curtea din fata blocului. De asa ceva nu este nevoie; dar fara razboi, eu m-asi plictisi.
Cartea a ajuns la gunoi, rupta din trei parti; dupa ce am citit cuvantul Iehova. Eu, dupa cum afirm saptamana de saptamana: "cred într-unul Dumnezeu", si daca e sa Ii dam un nume, biblia zice: "Numele Meu este Domnul.” (Ieremia 16:21)
cam atat scriu astzi. trebuie sa pregatesc strategia de lupta; am de luat trei examene .... ca daca nu voi fi supus unui veritabil bombardament.
2 comments:
Nu prea inteleg: cum adica te plictisesti fara razboi? La ce sens al razboiului te-ai putea referi daca nu la cel care se intampla de exemplu in Irak. Si chiar exista razboaie, ca pornesc din noi insine sau la comanda altora e cateodata irelevant. Pe mine ma ingrozeste ca in sec. 21 inca se mai moare in razboaie.
@ Tomata cu scufita –> ... mersi de intrebare, sa trecem la lamuriri. E clar ca nu ma plictisesc de razboiul din Irak; nici cea mai mica tangenta nu o am cu el. M-asi plictisi fara ceea ce se intampla in razboi, si anume: lupta.
Pe mine incepe sa ma irite, cand cineva (pe strada) imi cere sa imi schimb religia, sa cred in povesti precum aceasta: o lume fara razboi; o poveste in finalul careia mi se ofera: pacea absoluta. Eu nu pot sa concep asa ceva. Totdeauna va exista unul care va face munca de jos si nu e satisfacut (curata canale, conduce autobuze de la 5 dimineata pana seara la 10), in opozitie cu cel care sa lefaie in bani. Cat va indura? ...pana cand se va trezi, sa lupte, sa schimbe ceva. ...si uite asa, pacea absoluta ramane un mit; cu toate ca e frumos, tot despre un mit e vorba. E greu ca fiecare sa isi gaseasca locul; mai ales cand traim intr-o societate cu locuri putine si bine definite de catre altcineva. Iar tu nu sti ce vrei, si ce e bine; stie altu pentru tine. Degeaba, incearca sa mi sa spuna ca Tom poate supravietui cu Jerry, si mereu va exista un episod urmator, asi fi incantat sa vad asa ceva; dar niciodata, in realitate, pisica nu va face pace cu soarecele. Simplu, daca face pace; va muri de foame.
Daca e sa pornesc un razboi, l-asi porni impotriva celor care viseaza si au uitat sa traieasca, asteapta totul sa pice din cer. Impotriva celor care vor sa schimbe lumea dar uita de mizeria din gradina lor.
Multi nu accepta lumea in care traiesc; ar vrea ca unele situatii sa fie diferite, se plang. Dar numai ce ai acceptat realitatea poti schimba lucrurile. Eu ii admir pe cei care isi asuma responsabilitatea; cei care fac lucrurile sa se intample.
Fac arte martiale, si unul din randurile juramantului Taekwon-do este: "Cladeste pacea cu toata puterea ta.". "Cladeste"; nu "astepta", nu "viseaza", nu "Imparte reviste cu titluri maretze precum ti s-a spus".
Ca sa concluzionez: e o lupta necesara; fiindca raul exista; si va exista. "Cladeste pacea cu toata puterea ta.".
PS: meciul de marti, ora 21:45 -Romania - Olanda, e o lupta pe care o astept cu mare interes. Hai ROMANIA!
Post a Comment