I have it all back ….and more

Imediat o saptamana de cand m-am intors in Mures. Eu o vad ca pe a doua sansa care mi s-a oferit, pentru a intrepta lucrurile; pentru a da in loc de a cere; pentru a iubi, pentru ca e nevoie. Prima impresie care am avut-o cand eram in Bucuresti, cautand un maxi taxi sa ma duca acasa; a fost: ce naiba caut eu aici? De ce m-am intors? Era o zi innorata cu ciata; oamenii grabiti si privind in gol; iar blocurile gri ale capitalei amplificau senzatia de pustietate.
T otusi acuma la o saptamana; dupa ce mi-am regasit familia; dupa ce zilnic mi-am mai revazut cate un prieten; dupa ce zilnic am iesit din casa; imi place acasa. De exemplu, astazi am fost la biserica; de cinci luni nu am inteles ce predica preotul la slujba; astazi nu a fost asa; astazi am inteles. Chiar atat de mult mi-a placut incat mi-am pus in gand sa ma duc si la slujba de la ora patru.
Multi ma intreaba daca o sa ma intorc in Danemarca. E o varinta; eu planuiesc sa ma intorc; macar pentru competitiile de Taekwondo. Totusi; ca sa ma intorc si sa raman acolo definitiv; inseamna ca visul meu sa fi esuat sau sa se fi schimbat … Nu stiu ce va fi; dar stiu ca o sa incerc sa fac treaba aici, intre Carpati, unde m-am nascut, am crescut, am iubit.
Vreau sa termin; prin a multumi RDS-ului pentru ca ofera internet prin fibra si am viteza de descarcare la care in Danemarca numai visezi. Daca nu era asa; probabil nu ma uitam la filmul lui Brad Pitt: “The Curious Case of Benjamin Button”; si probabil nu aveam de unde sa citez asta: “It’s a funny thing about coming home; looks the same; smells the same; feels the same. You realize what changed is you”.