Sfarsitul fara sfarsit

Tot ce are un inceput are si un sfarsit. Am ajuns la final de sezon. Sunt lucruri care nu ai vrea sa se mai termine dar e necesar ca ele sa sfarseasca pentru a putea face loc altora mult mai importante. Ai nevoie de un pahar gol pentru a umple un pahar cu apa; iar daca vrei lapte in pahar trebuie sa golesti paharul. Ai nevoie sa elimini frica ca sa faci loc curajului.

E placut si solicitant, sa postezi zilnic. Niciodata nu banuiam dimineata ce voi scrie seara. Si de fiecare data ramaneam surprins si multumit de postul ce iesea inainte de a merge la culcare. Astazi incetez seria, pentru ca sa nu creez un obicei. Eu am un fix, vreau sa ma indepartez cat de mult posibil de PC. Am stat prea mult fata in fata cu monitorul (cine isi aminteste de era mIRC; eu eram pionier in tocitul unghilor la tastatura). Si in plus, exista altii care sa aiba un talent mai mare in a scrie (vezi linkuri din dreapta), unii merita mai multa atentie. Eu am un alt drum, si alte treburi de facut. Dar aceasta este o alta poveste si va fi spusa la timpul ei.

Pe curand.

Ora Z

Ora mea de culcare a trecut cu o ora. Pentru ca meseria de blogger nu trebuie sa fie job, astazi imi iau liber mai repede. Astfel in ceea ce urmeaza o sa iti arat o poza facuta in excursia din luna Septembrie spre Recea si o sa fac un “brainstorming” pe ea. Voi cauta sa gasesc cat mai multe subiecte care se leaga de aceasta poza, si care puteau fi aprofundate mai mult in acest post daca ora nu era asa tarzie.

Iata poza:

Subiecte pentru aprofundare:

• excursia cu prietenii pe bite la Recea;
• campanie de sustinere a mersului pe doua roti;
• calator prin Europa;
• cine poarta egarii AESSE din imagine!?;
• my, myself & I;
• unde e facuta poza?;
• distanta de la cap la pamant;
• viata bate filmul;
• ghizdan Willson vs Lamonza.

Poveste in 89 de cuvinte (de noapte buna)

Ion avea probleme cu somnul. Cand era pus inaintea faptei, ii venea pofta de mancare. A incercat sa numere oi, dar asta nu tine de foame. 26

Patul cel tare Ion il parasi, dar in frigider nimic nu gasi. In camara putina mamaliga, un colt de paine si o sticla de tuica. Trase o inghititura si in clipa urmatoare fu' inapoi in pat. 62

Patul tot tare a ramas, si somnul nici gand sa il viziteze. Repeta miscarea de trei ori. Pat – tuica – pat. Se obisnui cu patul, injura si adormi. 89

La sfat cu Tudor Chirila

Navigam si eu printre paginile de interent, ca sa dau peste blogul lui Tudor Chirila. Omu' asta iara e pus pe treaba, de data asta reia proiectul „Chirila in licee” prin care incearca sa indrume elevii in cariera. Ce poate fi mai fain decat sa ai un job in care faci ce te pasioneaza si ai pe cineva care sa te plateasca pentru asta?

Acest proiect s-a desfasurat deja in cinci dintre liceele din Bucuresti; si astfel s-a putut realiza un studiul psihologic bazat pe chestionarele completate de elevii participanti la program.
In urma, cititrii rezultatelor studiilor, am simtit datoria de a comenta, lasand urmatorul mesaj pe site:

lumea viseaza, viseaza viseaza...si foarte bine, ca face asta. E primul pas spre o alta realitate.

Tudor, ai observat ca statisticile arata cum majoritatea vor sa daruiasca dragoste, fericire, pace, liniste sufleteasca; da, e foarte nobil din partea lor, dar sunt lucruri mai putin concrete. Eu cred ca aici ar trebui putin intervenit, incat sa isi stabileasca exact ceea ce vor sa faca pentru lume pana la o data fixa, ca in final sa isi poata evalua rezultatele. E mai greu sa iti dai seama cata dragoste ai oferit intr-o luna. Sa luam cazul lui Tudor Jr. care vrea sa devina artist (actor si cantaret). Pentru asta el va trebui sa sustina concerte, sa citeasca, sa posteze pe blog macar de 3 ori pe saptamana, sa mearga sa sustina un proiect de responsabilitate sociala, etc. Bine, normal fiecare elev isi are propriile vise, el va sti ce trebuie sa faca ca sa ajunga acolo. E bine sa fi mai concret.

nu am inteles de ce Japoina si cultura ei e asa de vanata de tineri; poate imi explica cineva.

o zi faina.

Dupa ce ti-ai vizualiat visul in amanunt, specificand cat mai multe detalii, e timpul sa te apuci de treaba. Partea, care si pentru mine constituie o provocare, este de a nu ceda ispitelor si de a ma abate de la drum. O rugaciune si credinta ca Dumnezeu lucreaza prin tine ajuta sa treci peste aceste ispite.

E primul post care sustine o campanie. Sunt mandru de el. Sper ca aceste actiuni sa isi atinga obiectivele, iar generatiile ce vin sa fie mai implinite personal si profesional.

Of lume, soro lume ....

Altadata la ora asta ieseam la alergat. Facaeam pasi, mii de pasi ca sa ajung acasa cu inima batand ritmat si tare; cu transpiratia calda curgand pe langa ureche si pe canalul format de sirea spinarii; cu o foame animalica ce ma ducea direct in fata frigiderului. Si era asa de bine.

... mii de pasi din milioanele de pasi rataciti aiurea sau spre o directie, rapizi sau lenesi, singuri sau in companie, siguri sau ezitanti, desculti sau in adidasi marca adidas, inainte sau inapoi ...

“Viata este rezultatul alegerilor noastre, nu inteleg de ce oamenii sunt nemultumiti”. Andreea Raicu

LA MULTZI ANI Romeo

Cum, nu sti cine e Romeo?
Un prieten caruia nu doar ii pasa ci si se implica in societate in care traim. Isi aloca timpul pentru voluntariat, blogging, schimb de experienta prin diverse tari, participant la traininguri, trainer (apropo, cred ca e un lucru foarte sexy ca cineva sa ivesteasca in dezvoltarea sa personala, dar mai ales a altora) dar si un tip care stie sa se distreze. Mereu ma impresionat energia, daruirea si angajamentul cu care vine in lume, stiind ca schimbarea nu e doar un vis frumos ci o certitudine. Mai multe “emotions at high level” pe blogul sau: http://romeoman.wordpress.com/.

E o provocare pentru mine, sa postez zilnic cate ceva, dar asa cum am promis, asta va fi cadoul meu pentru tine. De ce nu scriu pe blog mai des? Viata mea e comuna cu a altora, e frumoasa si interesanta; as gasi ceva despre ce sa scriu; dar nu sunt scriitor; imi place mai mult comunicarea verbala si paraverbala, ochi in ochi, gesturile si emotiile ce iau nastere in fata ta, si nu doar in imaginatia ta; imi place sa ascult, si sa comunic nu doar sa povestesc. Sunt altii mai talentati cand vine vorba de scris. Voi scrie pe moment, ce voi simti si gandi, seara dupa ce ziua s-a scurs, si sper sa iasa o serie personala si emotionala de postari.

Pe maine.

Eric-Emmanuel Schmitt spunea...

In zilele noastre, iesim in strada ca sa ne plangem, sa punem bombe, sa deschidem procese, sa criticam Statul, pe cei puternici, industria... Avem si dreptate, caci multe dintre relele omenesti depind de om; dar efectul secundar e acela ca, in loc sa ne rugam, bombanim, in loc sa meditam, protestam vehement. Si nu adoram nimic.

The Artist's Life - Steven Pressfield

Viata artistului -epilog-

"Esti un scriitor inascut? Ai fost pus pe Pamant sa fi un pictor, un om de stiinta, un apostol al pacii? In final, raspunsul la aceasta intrebare se poate afla doar prin actiune.

Fa-o sau nu o face.

Te-ar putea ajuta daca te gandesti despre asta in felul urmator. Daca ai fost menit sa vindeci cancerul sau sa scri o simfonie sau sa spargi fuziunea la rece si nu o faci, nu numa ca te vatamezi pe tine, chiar te distrugi. Iti ranesti copiii. Ma ranesti pe mine. Ranesti planeta.

Aduci rusine ingerilor care vegheaza asupra ta si ii faci necaz Celui Prea Puternic, care te-a creat si numai pe tine cu darurile tale unice, pentru misiunea sufletului de a impinge rasa umana cu un milimetru mai in fata pe calea de intoarcere catre Dumnezeu.

Munca creativa nu e un act egoist sau o licitatie pentru atentie din partea actorului. E un cadou pentru lume si pentru fiecare fiinta de pe ea. Nu ne pacali cu contributia ta.

Ofera-ne ceea ce ai".

Diavolul se imbraca de la Prada

Eu sunt

Mintea functioneaza cu cuvinte. Tu esti prezenta. Inainte de a fi fost cuvantul a fost prezenta; omul a incercat sa dea inteles, la ceea ce simtea prin simturile lui, iar asta a dus la aparitia cuvintelor.
Dar, atentie!!!, un cuvant e mult mai sarac decat experienta, e doar o ethichetare a ceea ce este.

E adevarat ca cuvintele ne influenteaza comportamentul; fiindca fiecare cuvant este incarcat cu un anumit grad de prezenta. Cand mintea detine controlul, cuvintele nu sunt incarcate cu prezenta; cand esti prezent cuvintele sunt vii.

Eu sunt, si asta nu are nimica de a face cu cuvintele, cu ceva ce poate fi scris pe foaie oferindu-i un sens. Eu sunt, si de aceea trebuie sa fiu atent, sa fiu observatorul propiei mele minti si deasemenea sa imi locuiesc corpul; fara a eticheta senzatiile pe care le simt. Daca etichetezi ii dai materie prima mintii, si intri intr-un ciclu de gandire. Esti mai mult decat o forma; sau un cuvant.

Esti.