Sunday, February 01, 2009

I have it all back ….and more

Imediat o saptamana de cand m-am intors in Mures. Eu o vad ca pe a doua sansa care mi s-a oferit, pentru a intrepta lucrurile; pentru a da in loc de a cere; pentru a iubi, pentru ca e nevoie. Prima impresie care am avut-o cand eram in Bucuresti, cautand un maxi taxi sa ma duca acasa; a fost: ce naiba caut eu aici? De ce m-am intors? Era o zi innorata cu ciata; oamenii grabiti si privind in gol; iar blocurile gri ale capitalei amplificau senzatia de pustietate.
T otusi acuma la o saptamana; dupa ce mi-am regasit familia; dupa ce zilnic mi-am mai revazut cate un prieten; dupa ce zilnic am iesit din casa; imi place acasa. De exemplu, astazi am fost la biserica; de cinci luni nu am inteles ce predica preotul la slujba; astazi nu a fost asa; astazi am inteles. Chiar atat de mult mi-a placut incat mi-am pus in gand sa ma duc si la slujba de la ora patru.
Multi ma intreaba daca o sa ma intorc in Danemarca. E o varinta; eu planuiesc sa ma intorc; macar pentru competitiile de Taekwondo. Totusi; ca sa ma intorc si sa raman acolo definitiv; inseamna ca visul meu sa fi esuat sau sa se fi schimbat … Nu stiu ce va fi; dar stiu ca o sa incerc sa fac treaba aici, intre Carpati, unde m-am nascut, am crescut, am iubit.
Vreau sa termin; prin a multumi RDS-ului pentru ca ofera internet prin fibra si am viteza de descarcare la care in Danemarca numai visezi. Daca nu era asa; probabil nu ma uitam la filmul lui Brad Pitt: “The Curious Case of Benjamin Button”; si probabil nu aveam de unde sa citez asta: “It’s a funny thing about coming home; looks the same; smells the same; feels the same. You realize what changed is you”.

Viata in Odense

RAPORT NARATIV
-JURNAL DE CALATORIE-




Este 25 Ianuarie 2009; sunt la o zi si un pic de a lua avionul inapoi spre casa; la o zi si un pic de familie, prieteni, fotbal, vin rosu. Nu suna rau, da nici ma bucur prea tare; las in urma o viata buna, aici in Odesne – Danemarca, unde am fost student Erasmus pentru cinci luni. A fost frumos; precum nici nu ma asteptam sa fie. Voi incerca sa pun in cuvinte ce a insemnat experienta aceasta pentru mine ca tu, viitor student Erasmus, sa sti la ce sa te astepti. Eu ma asteptam la ceva si am descoperit cu totul altceva; dar hai sa incepem cu inceputul.


Chemarea spre aventura:

Nici nu stiu exact de ce am insistat atat de mult pentru a studia prin afara. Am terminat anul III, urma sa fiu student in anul IV cu licenta batand la usa; viata curgea lin, aveam tot ce imi trebuie acasa; nu stiu sa gatesc; nu am trait mai mult de o saptamana departe de a mei; mai e si riscu: daca nu treci toate examenele trebuie sa iti platesti finantarea; eu eram la momentul respectiv cu restante. Deci, aveam toate motivele sa stau acasa. Si totusi ceva ma impingea de la spate. Poate o fi fost dorinta de nou, curiozitatea de a vedea o tara straina si un sistem diferit de invatamant; de a cunoaste o mentalitate noua; poate vroiam sa demonstrez, mie si altora, ca ma pot descurca si de unul singur; era o sansa pe care dupa anii studentiei nu o mai aveam. Oricum, cand ma uit inapoi, nu regret nici o clipa din ceea ce insemna Erasmus pt mine.
Din momentul in care m-am hotarat ca sa incerc, a urmat o perioada destul de lunga de invatat ca sa imi iau examenele cu nota mare; rezolvat restante; de convingere a parintiilor pentru sustinere si finantare; intocmit documente; dar nu mai intru in detalii; la astea se pricepe mai bine Veronica. Cred ca sti despre cine vorbesc, fara ea si Domana Suciu de la Biroul de Relatii Internationale nu as fi reusit sa ajung aici; carora le multumesc din suflet si pe aceasta cale.
Oky, voi sari peste partea de dinaintea plecarii; chiar si peste intamplarile din prima mea calatorie cu avionul; care defapt ar fi o poveste foarte buna ce include pierderea si recuperarea bagajelor; aterizare fortata din cauza conditiilor meteo la alt aeroport; - dar pana la urma conteaza ca am ajuns in Odense – Danemarca, unde de indata ce am dat peste casa in care urma sa locuiesc am cazut intr-un somn lung. Da, cei de la facultatea din Odense au avut grija sa ma sune cand au observat ca nu mai apar la ora stabilita (din cauza peripetiilor cu avionul); ca sa imi rezolve cazarea pentru urmatoarele luni, si ca cineva sa ma astepte cu cheia de la intrare; chiar daca era zi de vineri si tarziu in noapte.


Viata in Odense - cazarea

E lux; eu ma asteptam sa dorm cu altii in camera; dar nu e asa. Impart o casa cu doua camere cu un danez. Fiecare are camera lui; iar baia si bucataria sunt comune. Sunt cazat la un campus (“Rasmus Rask “) care e format din vreo cinci sute de astfel de case; in care traiesc nu numai studenti. Taxa lunara pentru cazare este de 2000 de Koroane; care nu e asa mult pentru un danez. Dar pentru un salar de roman, viata e scumpa aici (spre exemplu o paine e 25 DKK = 13,75 RON). Aceasta casa mi-a fost rezervata de catre facultate; dar daca vrei te poti muta in alta parte. Mie mi-a convenit. In camera am gasit doua mese si doua scaune, un pat, acces permanent la internet, cablu de televizor. La baie este apa calda la orice ora din zi sau nopate.

Viata in Odense - orasul si oamenii


Imagineaza-ti cum ar fi ca toti targu muresenii sa aiba bani si sa isi permita cate o casa. Cele doua orase au cam acelasi numar de locuitori; diferenta e ca noi ne-am ridicat blocuri si ne-am adunat intr-un spatiu mai mic; iar locuitorii din Odense sunt mai rasfirati, fiecare la casa lui. Probabil si din cauza ca aici ploua destul de des, iar solul umed nu permite constructia blocurilor prea inalte. Si oamenii sunt la fel ca muresenii; calmi, calculati, binevoitori, poate putin mai fericiti si solidari cu aproapele, fapte ce le consider strans legate cu stilul lor ridicat de viata pe care si l-au creat. Dar daca vrei distractie, si petrecere noapte de noapte probabil ca e mai recomandat sa alegi o facultate din Grecia; aici nu o sa ai parte de asa ceva, cel putin nu in sezonul de iarna; cum ziceam e liniste. Un mare plus; pe care il gasesti este natura care e prezenta prin tot orasul. Si locuitorii au grija de ea, au gria de sanatatea lor; pe multi ii poti surprinde zilnic alergand prin parcurile din centrul orasului. De asemenea aici vei gasi cel mai mare numar de biciclisti din toate orasele Danemarcei; au benzi speciale langa drum pentru cei pe doua roti.

Exista muzee si locuri de vizitat care sunt prezentate pe Wikipedia; asa ca nu mai intru in amanunte pe aceasta tema. Pentru credinciosi: religia de baza a danezilor este lutherana; dar in centrul orasului se gaseste si o biserica romano-catolica unde se tin slujbe in daneza dar si latina, poloneza sau vietnameza. Am auzit ca ar fi si o manastire ortodoxa la 20 de km din oras, intemeiata de doua maicute din Rusia; astfel slujba se tine in limba rusa. Majoritatea locuitoriilor de aici, stiu limba engleza; si sunt foarte amabili; asa ca e foarte usor sa te adaptezi si sa comunici cu ei. E orasul natal al marelui povestitor si poet Hans Christian Andersen; nici nu ma mir ca avea inspiratie, orasul e o poveste...



Viata in Odense - scoala

La capitolul scoala ce am de spus e numai de bine.
De indata ce am luat legatura cu facultatea din Odense am aflat ca studentii Erasmus primesc din partea facultatii o bicicleta. De care nu ma voi dezobisnui prea repede; fiindca eu am folosit-o aproape zilnic. De asemenea primesti asternuturi pentru pat; tacamuri, oale si farfurii pentru bucatarul si mancaciosul din tine. Un ajutor din partea facultatii care e bine venit.
Am fost parte, timp de un semestru, din clasa de IT si Electronica formata din studenti internationali. Astea inseamna ca aveam colegi din diferite colturi ale lumii; nascuti in tari precum: Romania, China, Taiwan, Danemarca, Iran, Statele Unite, Islanda, Bulgaria. Inca de la inceput s-a format o gasca pusa pe distractie cand era vorba de voie buna, si pusa pe treaba cand trebuia sa muncim; si asta si datorita profesorilor.
Universitatea are resurse care permit punerea imediata in practica a ceea ce ai invatat in timpul orei de la profesor. Accentul e pe practica. De asemenea se luceraza mult pe diferite proiecte, unde (ca si intr-o firma) se lucreza in echipa. Sunt proiecte de-a lungul carora se incurajeaza creativitatea si ideile originale.
Profesorii si tot personalul scolii, te vor ajuta cu cea mai mare placere; ori de cate ori vei avea nevoie de ajutor. S-a ajuns inca de la primele ore sa se creeze o prietenie intre profesor si student.
Cat despre sesiune si examene; e ceva de lucru; dar majoritatea treburilor care trebuie sa le susti si pui cap la cap intr-un raport; sunt lucruri ce le-ai discutat si facut ora de ora. La sfarsit , tu trebuie doar sa aduni partile si sa formezi intregul. Daca iti dai putin silinta si frecventezi regulat orele; nu vei avea probleme cu examenele.Eu consider ca ceea ce am invatat aici, ma va ajuta in viitorul apropiat. Tot, impreuna cu clasa, si datorita facultatii am vizitat cele mai importante muzeele ale orasului, intrarea fiind libera. De asemenea, pe perioada in care am fost eu Erasmus s-a organizat un targ de proiecte; unde se premiau cele mai bune inventii, idei si aplicatii la care am lucrat in timpul proiectelor. La sfarsitul acestui targ, toata clasa a primit cate un bilet la meciul de hochei a echipei locale.


Viata in Odense - nu e numai lapte si miere…


E vital sa te asiguri ca mai ai o sursa de finantare; pentru ca banii de la facultate acopera doar drumul si cazarea. In cazul meu, mancarea si restul necesitatiilor au fost suportate de parinti. Pe luna cheltuiam pe mancare aproximativ 1000 DKK (550 RON).Sa iti gasesti un loc de munca te-ar putea ajuta foarte mult; fiindca orice ai lucra esti platit foarte bine. Spre exemplu, o colega de clasa lucra intr-un supermarket; iar cu banii castigati isi putea plati cazarea, mancarea si facultatea (find din China, o tara care nu apartie de Uniunea Europeana; ea trebuia sa plateasca si facultatea). Cel mai usor de ocupat sunt meseriile in care impartit ziare; cureti prin supermarketuri sau speli vase prin restaurante. Alte locuri de munca pentru cei care nu stiu limba daneza sunt foarte greu de gasit.Orice ai face, daca ajungi in Danemarca, vei avea de furca cu conditiile meteo. Bate un vant puternic si rece (m-am uitat pe internet, si cand in Romania avea o viteza de 3 km/ora in Danemarca batea cu 43 km/ora – da asta e o exceptie; nu e tot timpul asa); si mai e si ploaia care datorita vantului puterinc poate aparea oricand (dimineata e senin si la o ora dupa aceea poate sa ploua; partea buna e ca tot asa de repede se opreste).

Sincer iti spun ca prea mult nu m-am gandit la cei de acasa; caci viata e frumoasa la danezi; eu mi-am creat o familie si printer ei; dar au existat momente cand as fi vrut sa fiu acasa, precum: zilele de revelion si Craciun; zilele in care mama era departe iar eu erau in pat cu febra; dar cel mai mult mi-as fi dorit sa fiu acasa cand am afalt ca mi-a murit o bunica. Sunt lucruri neplacute care te incerca; dar acuma realizez ca datorita lor apreciez mai mult ca inainte familia si prietenii; sunt recunoscator pentru faptul ca am ajuns acasa primind inca o sansa pentru a fi aproape de cei dragi mie, de a le oferi caldura si ajutorul meu.
Am mai dus dorul de supa. Cinci luni, nu am mancat supa calda. Nu prea se gaseste; iar de cumparat si de facut nu m-am incumetat.

Dar orice ar fi, cad si ma ridic. Toate trec.

Viata in Odense – recomandari de final


Si daca tot ai ajuns in Odense; recomand sa te apuci sa faci ceva ce iti place; un sport o activitate; fiindca gasesti cam tot ce vrei in oras: golf, rugby, badminton, tenis, popice, hanbal, fotbal, cursuri de scufundari, hochei; etc. Eu am continuat sa fac arte martiale (Taekwondo); echipa cu care am calatorit prin Danemarca la diferite competitii. Astfel am avut ocazia sa vad alte orase, poduri, ape si mori de vant din aceasta tara.
Una peste alta, am avut parte de distractie combinata cu invatatura; si sunt sigur ca datorita acestei experiente; viata nu mai va fi aceeasi. Astazi , sunt increzator pentru viitor.
Si uite asa au trecut cinci luni; si uite asa inchei acest rezumat despre viata ca student Erasmus in orasul natal al renumitului scriitor de povesti, Hans Christian Andersen; poate ar mai fi loc sa te intreb:

Care va fi povestea ta?