Monday, December 28, 2009

Sunt mireasa, maritata cu uimirea. Sunt mirele ce ia lumea in bratele sale.


Sfarsit de an 2009. Tragem linie si socotim. Cel putin asa am fost invatat inca de mic. Obiective (check si not check) au fost pe lista inca de la inceputul anului. Unele urmate cu perseverenta, rabdare si speranta; iar altele asteptand in "stand by". Anul ce vine imi doresc sa imi continui perfectionarea in domenile ce ma pasioneaza, si sa am parte de emotii (intense sau de suprafata; ce dureaza sau de secunde, pozitive sau negative) dar sa dobandesc un anume control asupra lor. Un prim pas a fost sa citesc cartea Inteligenta emotionala a lui Daniel Goleman; insa e nevoie si de practica; in 2010 ma voi intalni cu surprize si ipostaze in care sa fiu pus sa simt. Unele vin de la sine, altele trebuie provocate; dar tot vor fi. Multumesc lui Dumnezeu, ca mi-a deschis ochii si ca mi-a dat ocazia sa traiesc asemenea zile in care bucuria, calmul, linistea, increderea si frumusetea imi sunt aproape.  Hai, la multi ani cu surprize, povesti, iubire si frumusete! 

Friday, October 30, 2009

Sfarsitul fara sfarsit


Tot ce are un inceput are si un sfarsit. Am ajuns la final de sezon. Sunt lucruri care nu ai vrea sa se mai termine dar e necesar ca ele sa sfarseasca pentru a putea face loc altora mult mai importante. Ai nevoie de un pahar gol pentru a umple un pahar cu apa; iar daca vrei lapte in pahar trebuie sa golesti paharul. Ai nevoie sa elimini frica ca sa faci loc curajului.

E placut si solicitant, sa postezi zilnic. Niciodata nu banuiam dimineata ce voi scrie seara. Si de fiecare data ramaneam surprins si multumit de postul ce iesea inainte de a merge la culcare. Astazi incetez seria, pentru ca sa nu creez un obicei. Eu am un fix, vreau sa ma indepartez cat de mult posibil de PC. Am stat prea mult fata in fata cu monitorul (cine isi aminteste de era mIRC; eu eram pionier in tocitul unghilor la tastatura). Si in plus, exista altii care sa aiba un talent mai mare in a scrie (vezi linkuri din dreapta), unii merita mai multa atentie. Eu am un alt drum, si alte treburi de facut. Dar aceasta este o alta poveste si va fi spusa la timpul ei.

Pe curand.

Thursday, October 29, 2009

Ora Z

Ora mea de culcare a trecut cu o ora. Pentru ca meseria de blogger nu trebuie sa fie job, astazi imi iau liber mai repede. Astfel in ceea ce urmeaza o sa iti arat o poza facuta in excursia din luna Septembrie spre Recea si o sa fac un “brainstorming” pe ea. Voi cauta sa gasesc cat mai multe subiecte care se leaga de aceasta poza, si care puteau fi aprofundate mai mult in acest post daca ora nu era asa tarzie.

Iata poza:




Subiecte pentru aprofundare:

  • excursia cu prietenii pe bite la Recea;
  • campanie de sustinere a mersului pe doua roti;
  • calator prin Europa;
  • cine poarta egarii AESSE din imagine!?;
  • my, myself & I;
  • unde e facuta poza?;
  • distanta de la cap la pamant;
  • viata bate filmul;
  • ghizdan Willson vs Lamonza.

Wednesday, October 28, 2009

Poveste in 89 de cuvinte (de noapte buna)


Ion avea probleme cu somnul. Cand era pus inaintea faptei, ii venea pofta de mancare. A incercat sa numere oi, dar asta nu tine de foame. 26


Patul cel tare Ion il parasi, dar in frigider nimic nu gasi. In camara putina mamaliga, un colt de paine si o sticla de tuica. Trase o inghititura si in clipa urmatoare fu' inapoi in pat. 62


Patul tot tare a ramas, si somnul nici gand sa il viziteze. Repeta miscarea de trei ori. Pat – tuica – pat. Se obisnui cu patul, injura si adormi. 89

Tuesday, October 27, 2009

La sfat cu Tudor Chirila




Navigam si eu printre paginile de interent, ca sa dau peste blogul lui Tudor Chirila. Omu' asta iara e pus pe treaba, de data asta reia proiectul „Chirila in licee” prin care incearca sa indrume elevii in cariera. Ce poate fi mai fain decat sa ai un job in care faci ce te pasioneaza si ai pe cineva care sa te plateasca pentru asta?

Acest proiect s-a desfasurat deja in cinci dintre liceele din Bucuresti; si astfel s-a putut realiza un studiul psihologic bazat pe chestionarele completate de elevii participanti la program.
In urma, cititrii rezultatelor studiilor, am simtit datoria de a comenta, lasand urmatorul mesaj pe site:



lumea viseaza, viseaza viseaza...si foarte bine, ca face asta. E primul pas spre o alta realitate.

Tudor, ai observat ca statisticile arata cum majoritatea vor sa daruiasca dragoste, fericire, pace, liniste sufleteasca; da, e foarte nobil din partea lor, dar sunt lucruri mai putin concrete. Eu cred ca aici ar trebui putin intervenit, incat sa isi stabileasca exact ceea ce vor sa faca pentru lume pana la o data fixa, ca in final sa isi poata evalua rezultatele. E mai greu sa iti dai seama cata dragoste ai oferit intr-o luna. Sa luam cazul lui Tudor Jr. care vrea sa devina artist (actor si cantaret). Pentru asta el va trebui sa sustina concerte, sa citeasca, sa posteze pe blog macar de 3 ori pe saptamana, sa mearga sa sustina un proiect de responsabilitate sociala, etc. Bine, normal fiecare elev isi are propriile vise, el va sti ce trebuie sa faca ca sa ajunga acolo. E bine sa fi mai concret.

nu am inteles de ce Japoina si cultura ei e asa de vanata de tineri; poate imi explica cineva.

o zi faina.

Dupa ce ti-ai vizualiat visul in amanunt, specificand cat mai multe detalii, e timpul sa te apuci de treaba. Partea, care si pentru mine constituie o provocare, este de a nu ceda ispitelor si de a ma abate de la drum. O rugaciune si credinta ca Dumnezeu lucreaza prin tine ajuta sa treci peste aceste ispite.


E primul post care sustine o campanie. Sunt mandru de el. Sper ca aceste actiuni sa isi atinga obiectivele, iar generatiile ce vin sa fie mai implinite personal si profesional.

Monday, October 26, 2009


Of lume, soro lume ....


Altadata la ora asta ieseam la alergat. Facaeam pasi, mii de pasi ca sa ajung acasa cu inima batand ritmat si tare; cu transpiratia calda curgand pe langa ureche si pe canalul format de sirea spinarii; cu o foame animalica ce ma ducea direct in fata frigiderului. Si era asa de bine.


... mii de pasi din milioanele de pasi rataciti aiurea sau spre o directie, rapizi sau lenesi, singuri sau in companie, siguri sau ezitanti, desculti sau in adidasi marca adidas, inainte sau inapoi ...


“Viata este rezultatul alegerilor noastre, nu inteleg de ce oamenii sunt nemultumiti”. Andreea Raicu

Sunday, October 25, 2009

LA MULTZI ANI Romeo

Cum, nu sti cine e Romeo?
Un prieten caruia nu doar ii pasa ci si se implica in societate in care traim. Isi aloca timpul pentru voluntariat, blogging, schimb de experienta prin diverse tari, participant la traininguri, trainer (apropo, cred ca e un lucru foarte sexy ca cineva sa ivesteasca in dezvoltarea sa personala, dar mai ales a altora) dar si un tip care stie sa se distreze. Mereu ma impresionat energia, daruirea si angajamentul cu care vine in lume, stiind ca schimbarea nu e doar un vis frumos ci o certitudine. Mai multe “emotions at high level” pe blogul sau: http://romeoman.wordpress.com/.

E o provocare pentru mine, sa postez zilnic cate ceva, dar asa cum am promis, asta va fi cadoul meu pentru tine. De ce nu scriu pe blog mai des? Viata mea e comuna cu a altora, e frumoasa si interesanta; as gasi ceva despre ce sa scriu; dar nu sunt scriitor; imi place mai mult comunicarea verbala si paraverbala, ochi in ochi, gesturile si emotiile ce iau nastere in fata ta, si nu doar in imaginatia ta; imi place sa ascult, si sa comunic nu doar sa povestesc. Sunt altii mai talentati cand vine vorba de scris. Voi scrie pe moment, ce voi simti si gandi, seara dupa ce ziua s-a scurs, si sper sa iasa o serie personala si emotionala de postari.

Pe maine.

Monday, September 28, 2009

Eric-Emmanuel Schmitt spunea...


In zilele noastre, iesim in strada ca sa ne plangem, sa punem bombe, sa deschidem procese, sa criticam Statul, pe cei puternici, industria... Avem si dreptate, caci multe dintre relele omenesti depind de om; dar efectul secundar e acela ca, in loc sa ne rugam, bombanim, in loc sa meditam, protestam vehement. Si nu adoram nimic.

Friday, August 14, 2009

The Artist's Life - Steven Pressfield

Viata artistului -epilog-


"Esti un scriitor inascut? Ai fost pus pe Pamant sa fi un pictor, un om de stiinta, un apostol al pacii? In final, raspunsul la aceasta intrebare se poate afla doar prin actiune.


Fa-o sau nu o face.

Te-ar putea ajuta daca te gandesti despre asta in felul urmator. Daca ai fost menit sa vindeci cancerul sau sa scri o simfonie sau sa spargi fuziunea la rece si nu o faci, nu numa ca te vatamezi pe tine, chiar te distrugi. Iti ranesti copiii. Ma ranesti pe mine. Ranesti planeta.

Aduci rusine ingerilor care vegheaza asupra ta si ii faci necaz Celui Prea Puternic, care te-a creat si numai pe tine cu darurile tale unice, pentru misiunea sufletului de a impinge rasa umana cu un milimetru mai in fata pe calea de intoarcere catre Dumnezeu.

Munca creativa nu e un act egoist sau o licitatie pentru atentie din partea actorului. E un cadou pentru lume si pentru fiecare fiinta de pe ea. Nu ne pacali cu contributia ta.

Ofera-ne ceea ce ai".

Friday, August 07, 2009

Diavolul se imbraca de la Prada

Eu sunt

Mintea functioneaza cu cuvinte. Tu esti prezenta. Inainte de a fi fost cuvantul a fost prezenta; omul a incercat sa dea inteles, la ceea ce simtea prin simturile lui, iar asta a dus la aparitia cuvintelor.
Dar, atentie!!!, un cuvant e mult mai sarac decat experienta, e doar o ethichetare a ceea ce este.

E adevarat ca cuvintele ne influenteaza comportamentul; fiindca fiecare cuvant este incarcat cu un anumit grad de prezenta. Cand mintea detine controlul, cuvintele nu sunt incarcate cu prezenta; cand esti prezent cuvintele sunt vii.

Eu sunt, si asta nu are nimica de a face cu cuvintele, cu ceva ce poate fi scris pe foaie oferindu-i un sens. Eu sunt, si de aceea trebuie sa fiu atent, sa fiu observatorul propiei mele minti si deasemenea sa imi locuiesc corpul; fara a eticheta senzatiile pe care le simt. Daca etichetezi ii dai materie prima mintii, si intri intr-un ciclu de gandire. Esti mai mult decat o forma; sau un cuvant.

Esti.

Sunday, May 24, 2009

Saturday, April 11, 2009

Story Of Stuff

un semnal de alarma. click pe play.

http://www.storyofstuff.com/index.html

Sunday, February 01, 2009

I have it all back ….and more

Imediat o saptamana de cand m-am intors in Mures. Eu o vad ca pe a doua sansa care mi s-a oferit, pentru a intrepta lucrurile; pentru a da in loc de a cere; pentru a iubi, pentru ca e nevoie. Prima impresie care am avut-o cand eram in Bucuresti, cautand un maxi taxi sa ma duca acasa; a fost: ce naiba caut eu aici? De ce m-am intors? Era o zi innorata cu ciata; oamenii grabiti si privind in gol; iar blocurile gri ale capitalei amplificau senzatia de pustietate.
T otusi acuma la o saptamana; dupa ce mi-am regasit familia; dupa ce zilnic mi-am mai revazut cate un prieten; dupa ce zilnic am iesit din casa; imi place acasa. De exemplu, astazi am fost la biserica; de cinci luni nu am inteles ce predica preotul la slujba; astazi nu a fost asa; astazi am inteles. Chiar atat de mult mi-a placut incat mi-am pus in gand sa ma duc si la slujba de la ora patru.
Multi ma intreaba daca o sa ma intorc in Danemarca. E o varinta; eu planuiesc sa ma intorc; macar pentru competitiile de Taekwondo. Totusi; ca sa ma intorc si sa raman acolo definitiv; inseamna ca visul meu sa fi esuat sau sa se fi schimbat … Nu stiu ce va fi; dar stiu ca o sa incerc sa fac treaba aici, intre Carpati, unde m-am nascut, am crescut, am iubit.
Vreau sa termin; prin a multumi RDS-ului pentru ca ofera internet prin fibra si am viteza de descarcare la care in Danemarca numai visezi. Daca nu era asa; probabil nu ma uitam la filmul lui Brad Pitt: “The Curious Case of Benjamin Button”; si probabil nu aveam de unde sa citez asta: “It’s a funny thing about coming home; looks the same; smells the same; feels the same. You realize what changed is you”.

Viata in Odense

RAPORT NARATIV
-JURNAL DE CALATORIE-




Este 25 Ianuarie 2009; sunt la o zi si un pic de a lua avionul inapoi spre casa; la o zi si un pic de familie, prieteni, fotbal, vin rosu. Nu suna rau, da nici ma bucur prea tare; las in urma o viata buna, aici in Odesne – Danemarca, unde am fost student Erasmus pentru cinci luni. A fost frumos; precum nici nu ma asteptam sa fie. Voi incerca sa pun in cuvinte ce a insemnat experienta aceasta pentru mine ca tu, viitor student Erasmus, sa sti la ce sa te astepti. Eu ma asteptam la ceva si am descoperit cu totul altceva; dar hai sa incepem cu inceputul.


Chemarea spre aventura:

Nici nu stiu exact de ce am insistat atat de mult pentru a studia prin afara. Am terminat anul III, urma sa fiu student in anul IV cu licenta batand la usa; viata curgea lin, aveam tot ce imi trebuie acasa; nu stiu sa gatesc; nu am trait mai mult de o saptamana departe de a mei; mai e si riscu: daca nu treci toate examenele trebuie sa iti platesti finantarea; eu eram la momentul respectiv cu restante. Deci, aveam toate motivele sa stau acasa. Si totusi ceva ma impingea de la spate. Poate o fi fost dorinta de nou, curiozitatea de a vedea o tara straina si un sistem diferit de invatamant; de a cunoaste o mentalitate noua; poate vroiam sa demonstrez, mie si altora, ca ma pot descurca si de unul singur; era o sansa pe care dupa anii studentiei nu o mai aveam. Oricum, cand ma uit inapoi, nu regret nici o clipa din ceea ce insemna Erasmus pt mine.
Din momentul in care m-am hotarat ca sa incerc, a urmat o perioada destul de lunga de invatat ca sa imi iau examenele cu nota mare; rezolvat restante; de convingere a parintiilor pentru sustinere si finantare; intocmit documente; dar nu mai intru in detalii; la astea se pricepe mai bine Veronica. Cred ca sti despre cine vorbesc, fara ea si Domana Suciu de la Biroul de Relatii Internationale nu as fi reusit sa ajung aici; carora le multumesc din suflet si pe aceasta cale.
Oky, voi sari peste partea de dinaintea plecarii; chiar si peste intamplarile din prima mea calatorie cu avionul; care defapt ar fi o poveste foarte buna ce include pierderea si recuperarea bagajelor; aterizare fortata din cauza conditiilor meteo la alt aeroport; - dar pana la urma conteaza ca am ajuns in Odense – Danemarca, unde de indata ce am dat peste casa in care urma sa locuiesc am cazut intr-un somn lung. Da, cei de la facultatea din Odense au avut grija sa ma sune cand au observat ca nu mai apar la ora stabilita (din cauza peripetiilor cu avionul); ca sa imi rezolve cazarea pentru urmatoarele luni, si ca cineva sa ma astepte cu cheia de la intrare; chiar daca era zi de vineri si tarziu in noapte.


Viata in Odense - cazarea

E lux; eu ma asteptam sa dorm cu altii in camera; dar nu e asa. Impart o casa cu doua camere cu un danez. Fiecare are camera lui; iar baia si bucataria sunt comune. Sunt cazat la un campus (“Rasmus Rask “) care e format din vreo cinci sute de astfel de case; in care traiesc nu numai studenti. Taxa lunara pentru cazare este de 2000 de Koroane; care nu e asa mult pentru un danez. Dar pentru un salar de roman, viata e scumpa aici (spre exemplu o paine e 25 DKK = 13,75 RON). Aceasta casa mi-a fost rezervata de catre facultate; dar daca vrei te poti muta in alta parte. Mie mi-a convenit. In camera am gasit doua mese si doua scaune, un pat, acces permanent la internet, cablu de televizor. La baie este apa calda la orice ora din zi sau nopate.

Viata in Odense - orasul si oamenii


Imagineaza-ti cum ar fi ca toti targu muresenii sa aiba bani si sa isi permita cate o casa. Cele doua orase au cam acelasi numar de locuitori; diferenta e ca noi ne-am ridicat blocuri si ne-am adunat intr-un spatiu mai mic; iar locuitorii din Odense sunt mai rasfirati, fiecare la casa lui. Probabil si din cauza ca aici ploua destul de des, iar solul umed nu permite constructia blocurilor prea inalte. Si oamenii sunt la fel ca muresenii; calmi, calculati, binevoitori, poate putin mai fericiti si solidari cu aproapele, fapte ce le consider strans legate cu stilul lor ridicat de viata pe care si l-au creat. Dar daca vrei distractie, si petrecere noapte de noapte probabil ca e mai recomandat sa alegi o facultate din Grecia; aici nu o sa ai parte de asa ceva, cel putin nu in sezonul de iarna; cum ziceam e liniste. Un mare plus; pe care il gasesti este natura care e prezenta prin tot orasul. Si locuitorii au grija de ea, au gria de sanatatea lor; pe multi ii poti surprinde zilnic alergand prin parcurile din centrul orasului. De asemenea aici vei gasi cel mai mare numar de biciclisti din toate orasele Danemarcei; au benzi speciale langa drum pentru cei pe doua roti.

Exista muzee si locuri de vizitat care sunt prezentate pe Wikipedia; asa ca nu mai intru in amanunte pe aceasta tema. Pentru credinciosi: religia de baza a danezilor este lutherana; dar in centrul orasului se gaseste si o biserica romano-catolica unde se tin slujbe in daneza dar si latina, poloneza sau vietnameza. Am auzit ca ar fi si o manastire ortodoxa la 20 de km din oras, intemeiata de doua maicute din Rusia; astfel slujba se tine in limba rusa. Majoritatea locuitoriilor de aici, stiu limba engleza; si sunt foarte amabili; asa ca e foarte usor sa te adaptezi si sa comunici cu ei. E orasul natal al marelui povestitor si poet Hans Christian Andersen; nici nu ma mir ca avea inspiratie, orasul e o poveste...



Viata in Odense - scoala

La capitolul scoala ce am de spus e numai de bine.
De indata ce am luat legatura cu facultatea din Odense am aflat ca studentii Erasmus primesc din partea facultatii o bicicleta. De care nu ma voi dezobisnui prea repede; fiindca eu am folosit-o aproape zilnic. De asemenea primesti asternuturi pentru pat; tacamuri, oale si farfurii pentru bucatarul si mancaciosul din tine. Un ajutor din partea facultatii care e bine venit.
Am fost parte, timp de un semestru, din clasa de IT si Electronica formata din studenti internationali. Astea inseamna ca aveam colegi din diferite colturi ale lumii; nascuti in tari precum: Romania, China, Taiwan, Danemarca, Iran, Statele Unite, Islanda, Bulgaria. Inca de la inceput s-a format o gasca pusa pe distractie cand era vorba de voie buna, si pusa pe treaba cand trebuia sa muncim; si asta si datorita profesorilor.
Universitatea are resurse care permit punerea imediata in practica a ceea ce ai invatat in timpul orei de la profesor. Accentul e pe practica. De asemenea se luceraza mult pe diferite proiecte, unde (ca si intr-o firma) se lucreza in echipa. Sunt proiecte de-a lungul carora se incurajeaza creativitatea si ideile originale.
Profesorii si tot personalul scolii, te vor ajuta cu cea mai mare placere; ori de cate ori vei avea nevoie de ajutor. S-a ajuns inca de la primele ore sa se creeze o prietenie intre profesor si student.
Cat despre sesiune si examene; e ceva de lucru; dar majoritatea treburilor care trebuie sa le susti si pui cap la cap intr-un raport; sunt lucruri ce le-ai discutat si facut ora de ora. La sfarsit , tu trebuie doar sa aduni partile si sa formezi intregul. Daca iti dai putin silinta si frecventezi regulat orele; nu vei avea probleme cu examenele.Eu consider ca ceea ce am invatat aici, ma va ajuta in viitorul apropiat. Tot, impreuna cu clasa, si datorita facultatii am vizitat cele mai importante muzeele ale orasului, intrarea fiind libera. De asemenea, pe perioada in care am fost eu Erasmus s-a organizat un targ de proiecte; unde se premiau cele mai bune inventii, idei si aplicatii la care am lucrat in timpul proiectelor. La sfarsitul acestui targ, toata clasa a primit cate un bilet la meciul de hochei a echipei locale.


Viata in Odense - nu e numai lapte si miere…


E vital sa te asiguri ca mai ai o sursa de finantare; pentru ca banii de la facultate acopera doar drumul si cazarea. In cazul meu, mancarea si restul necesitatiilor au fost suportate de parinti. Pe luna cheltuiam pe mancare aproximativ 1000 DKK (550 RON).Sa iti gasesti un loc de munca te-ar putea ajuta foarte mult; fiindca orice ai lucra esti platit foarte bine. Spre exemplu, o colega de clasa lucra intr-un supermarket; iar cu banii castigati isi putea plati cazarea, mancarea si facultatea (find din China, o tara care nu apartie de Uniunea Europeana; ea trebuia sa plateasca si facultatea). Cel mai usor de ocupat sunt meseriile in care impartit ziare; cureti prin supermarketuri sau speli vase prin restaurante. Alte locuri de munca pentru cei care nu stiu limba daneza sunt foarte greu de gasit.Orice ai face, daca ajungi in Danemarca, vei avea de furca cu conditiile meteo. Bate un vant puternic si rece (m-am uitat pe internet, si cand in Romania avea o viteza de 3 km/ora in Danemarca batea cu 43 km/ora – da asta e o exceptie; nu e tot timpul asa); si mai e si ploaia care datorita vantului puterinc poate aparea oricand (dimineata e senin si la o ora dupa aceea poate sa ploua; partea buna e ca tot asa de repede se opreste).

Sincer iti spun ca prea mult nu m-am gandit la cei de acasa; caci viata e frumoasa la danezi; eu mi-am creat o familie si printer ei; dar au existat momente cand as fi vrut sa fiu acasa, precum: zilele de revelion si Craciun; zilele in care mama era departe iar eu erau in pat cu febra; dar cel mai mult mi-as fi dorit sa fiu acasa cand am afalt ca mi-a murit o bunica. Sunt lucruri neplacute care te incerca; dar acuma realizez ca datorita lor apreciez mai mult ca inainte familia si prietenii; sunt recunoscator pentru faptul ca am ajuns acasa primind inca o sansa pentru a fi aproape de cei dragi mie, de a le oferi caldura si ajutorul meu.
Am mai dus dorul de supa. Cinci luni, nu am mancat supa calda. Nu prea se gaseste; iar de cumparat si de facut nu m-am incumetat.

Dar orice ar fi, cad si ma ridic. Toate trec.

Viata in Odense – recomandari de final


Si daca tot ai ajuns in Odense; recomand sa te apuci sa faci ceva ce iti place; un sport o activitate; fiindca gasesti cam tot ce vrei in oras: golf, rugby, badminton, tenis, popice, hanbal, fotbal, cursuri de scufundari, hochei; etc. Eu am continuat sa fac arte martiale (Taekwondo); echipa cu care am calatorit prin Danemarca la diferite competitii. Astfel am avut ocazia sa vad alte orase, poduri, ape si mori de vant din aceasta tara.
Una peste alta, am avut parte de distractie combinata cu invatatura; si sunt sigur ca datorita acestei experiente; viata nu mai va fi aceeasi. Astazi , sunt increzator pentru viitor.
Si uite asa au trecut cinci luni; si uite asa inchei acest rezumat despre viata ca student Erasmus in orasul natal al renumitului scriitor de povesti, Hans Christian Andersen; poate ar mai fi loc sa te intreb:

Care va fi povestea ta?

Sunday, January 25, 2009

Steven Pressfield - The War Of Art

I have been reading; and what a great book this is. Its truth, presented by a deep thinker: Steven Pressfield. I will just share with you a few lines; for more read the book. That could help you, could help me, and could help humanity.


Quates from the book

1. Are you paralyzed whith fear? That's a good sign. Fear is good. Like self-doubt, fear is an indicator. Fear tells us what we have to do. Remember the rule of thumb: The more scared we are of a work or calling, the more sure we can be that we have to do it.

2. One night I was laying down; I heard Papa talkin' to Mama; I heard Papa say, to let the boy boogie-woogie; cause it's in him, and it's got to come out.

3. There is a secret that real writer know, that wannabe writers don’t, and the secret is this: It’s not the writing part that’s hard. What’s hard is sitting down to write.

4. The enemy is a very good teacher – The Dalai Lama.

5. In the hierarchy, the artist faces outward. Meeting someone new he asks himself, What can this person do for me? How can this person advance my standing? In the hierarchy, the artist looks up and looks down. The one place he can't look is the place he must: within.

6. The Ego produces Resistance and attacks the awakening artist.

7. When we make a beginning, we get out of our own way and allow the angels to come in and do their job. They can speak to us now and it makes them happy. It makes God happy. Eternity, as Blake might have told us, has opened a portal into time. And we're it.

8. The artist and the mother are vehicles, not originators. They don't create the new life, they only bear it. This is why birth is such a humbling experience. The new mom weeps in awe at the little miracle in her arms. She knows it came out of her but not from her, trough her but not of her. (...) Instead let's ask ourselves like that new mother: What do I feel growing inside me? Let me bring that forth, if I can, for its own sake and not for what it can do for me or how it can advance my standing.

9. Eternity is in love with the creations of time

10. If we were freacked out, would we go there first?

11. In fact, we are servants of the Mystery. We were put here on earth to act as agents of the Infinite, to bring into existence that which is not yet, but which will be, through us.

12. Give the act to Me, Purged of hope and ego, Fix your attention on the soul, Act and do for me. The work comes from heaven anyway. Why not give it back?

13. Someone once asked the Spartan king Leonidas to identify the supreme warrior virtue from which all others flowed. He replied: "Contempt for death." For us as artists, read "failure". Contempt for failure is our cardinal virtue.

14. How can we tell if our orientation is territorial or hierarchical? One way is to ask ourselves, if I were feeling really anxious, what would I do? If we would pick up the phone and call six friends, one after the other, with the aim of hearing the voices and reassuring ourselves that they still love us, we're operating hierarchically. We're seeking the good opinion of others. What would Arnold Schwarzenegger do on a freaky day? He wouldn't phone his buddies; he'd head for the gym. He woulden't care if the place was empty, if he didn't say a word to a soul. He jnows that working out, all by itself, its enough to bring him back to his center. His orientation is territorial. Here's another test. Of any activity you do, ask yourself; If I wew the last person on earth, would I still do it?

15. First, let's look at what happens in a hierarchical orientation. An individual who defines himself by his place in a pecking order will: 1) Compare against all others in the order, seeking to elevate his station by advancing against those above him, while defending his place against those beneath. 2) Evaluate his happiness/success/achievement by his rnk whithin the hierarchy, feeling most satisfied when he's high and most miserable when he's low. 3) Act toward others based upon their rank in the hierarchy, to the exclusion of all other factors. 4) Evaluate his every move solely by the effect it produces on others. He will act for others, dress for others, speak for others, think for others.

Epilogue - The Artist's Life

Are you a born writter? Were you put on earth to be a painter, a scientist, an apostle of peace? In the end the question can only be answered by action.

Do it or don't do it.

It may help to think of it this way. If you were meant to cure cancer or write a symphony or crack cold fusion and you don't do it, you not only hurt yourself, even destroy yourself. You hurt your children. You hurt me. You hurt the planet.

You shame the angels who watch over you and you spite the Almighty, who created you and only you with your unique gifts, for the sole purpose of nudging the human race one millimeter farther along its path back to God.

Creative work is not a selfish act or a bid for attention on the part of the actor. It's a gift to the world and every being in it. Don't cheat us of your contribution. Give us what you've got.

Friday, January 16, 2009

Frumusetea ignorata


Frumusetea ignorata

Joshua Bell, unul din marii violonisti ai momentului, a cantat Bach 45 de minute in statia de metrou din Washington DC la initiativa ziarului Washington Post. In afara de cativa copii care s-au oprit si cu greu au fost luati de mamele lor, nimeni nu s-a oprit sa-l asculte.

A strans 32 de dolari de la 20 de persoane care nu s-au oprit nici macar o secunda din drumul lor. Cu 2 zile inainte a cantat in sala de concert din Boston unde cel mai ieftin bilet era 100 de dolari iar biletele erau de mult epuizate.

MORALA


Reusim oare sa ne dam seama de frumusete intr-un loc insalubru si la o ora nepotrivita?

Si daca ne dam seama avem timpul sa o apreciem?

Oare de cate ori nu am trecut in viata pe langa lucruri si idei sublime si nu am avut timpul sau dispozitia sa ne oprim sa gustam si sa apreciem?


Articol tradus si descoperit de Cristian Sima; copiat de pe blogul lui Tudor Chirila.